Traducere de Octavian Cocoş
Gândeam la tine, părul ţi-l vedeam
pe care toţi ştiam că l-ar dori,
şi-n el ceva din viaţa mea puneam
visând frumos că tu îmi aparţii.
Merg pe pământ privind necontenit
atât de sus – şi nicidecum molcom –
că furia semeaţă negreşit
aprinde creatura zisă om.
Trăiesc, dar simt că mor, ce chin bizar,
ce căutare tristă, ce mister,
Fiinţa-n suflet se reflectă clar
fără credinţă caut, şi-aşa pier.
vezi mai multe poezii de: José Martí
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.